In cursul lunii iunie a acestui an, am avut deosebita onoare de a aprofunda cunstiintele in materia drepturilor procedurale in procesul penal, la nivel european. Prilejul a fost ocazioinat de organizarea de catre Institul National de Magistratura, alaturi de Consiliul Superior al Magistraturii si alti parteneri externi a Seminarului Drepturi procedurale în dreptul penal al Uniunii Europene, in cadrul proiectului: JUST/2013/JPEN/AG/4496. Evenimentul s-a desfasurat exclusiv in limba engleza, pentru avocati fiind alocate doua locuri, la nivel national. Pentru ca importanta acestor drepturi nu poate fi contestata, evenimentul s-a bucurat de prezenta unor experti, unor magistrati, unor avocati, juristi care au identificat pentru fiecare participant al procesului penal, drepturile de care beneficiaza, sau ar trebui sa beneficieze, conform legislatiei europene, dar si in ce masura aceste norme sunt transpuse in mod veritabil in legisatia noastra, cu precadere, dar si in cea a altor state membre ale Uniunii Europene, e.g.: Spania, Italia Polonia sau Bulgaria, state ce au avut reprezentanti de seama la acest eveniment.
Vorbind de drepturi procedurale, ne referim la drepturile partilor in procesul penal, dar si la cele ale subiectilor procesuali principali (suspect, persoana vatamata), cat si a altor subiecti procesuali: martor, expert, interpret, agentul procedural, etc. Aceste drepturi procedurale, sunt expuse de norme europene, e.g. Directiva 2010/64/UE, Directiva 2013/48/UE (termen limita de transpunere: noiembrie 2016), Directiva 2012/13/UE, si transpuse in legislatia nationala, pentru a le putea da eficienta, devenind astfel izvor de drept primar. Astfel, in orice act intreprins de organul de cercetare penala, cat si in fata instantei, urmatoarele drepturi pot fi exercitate de catre particiantii la procesul penal: dreptul de a fi asistat de un avocat, dreptul la interpret, dreptul de a informa o a treia persoana privind lipsirea de libertate, dreptul de a nu declara, dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat, accesul la dosar si altele. De remarcat este ca in practica exista posibilitatea ca si alti subiecti procesuali sa fie asistati de avocat, de exemplu martorul!
Numeroasele spete, inclusiv procesul simulat (unde am interpretat rolul avocatului), in aria cooperarii judiciare in materie penala, au relevat si evidentiat importanta principiului recunoasterii reciproce, asa cum rezulta din art. 82 din Tratatul privind Functionare Uniunii Europene. Astfel toate instrumentele legale, initiale (Conventia din 1959 si cea din 2000, privind asistenta legala in materie penala), cat si cele ulterioare, e.g. Decizia Cadru privind Ordinul de Investigatie European 2014/41/JHA, au la baza acelasi criteriu de aplicabilitate, increderea reciproca. In consecinta, situatiile in care, spre exemplu un mandat european de arestare nu va fi executat, sunt expres si limitativ prevazute de lege, unul dintre cele mai des intalnite fiind legate de principiul „non bis in idem”. Ca orice regula, aceasta poarta si exceptii, astfel incat ceea ce la prima vedere pare a fi o incalcare a acestui pricipiu, poate defapt sa conduca spre o eroare. Pentru o corecta analiza, este indicat a privi catre art. 54 din Conventia de Implementare a Acordului Schengen, articolul 4 (1) din Protocolul 7 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului dar si in Decizia Cadru privind Mandatul European de Arestare 2002/584/JHA, la articolul 3, alineat 2. Desigur, toate au in comun excepti autoritatii de lucru judecat, insa Curtea Europeana de la Luxembourg, , statueza diverse interpetari ale aplicabilitatii acestui principiu, e.g.: Cauza- 261/09 Mantello[1], Cauza C-396/11[2], C-399/11 Melloni[3], C-367/05 Kraijenbrink[4], C-150/05 Van Straaten[5], C-491/07 Turansky[6], analiza facandu-se de la caz la caz…
Orice activitate procedurala penala, de investigatie de exemplu, se naste din banuiala ca o infractiune a fost savarsita, iar suspectul/ inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, iar in acest cadru de activitate judiciara, drepturile conferite de lege sunt esentiale pentru aflarea adevarului.
Importanta principiului increderii reciproce este fara echivoc, insa poarta si exceptii, unele expres prevazute de lege, altele derivate din interpretarea principiului non bis in idem de catre instanta europeana/nationala. Desigur, ramane de vazut cum statele memebre ale Uniunii Europene vor intelege sa interpreteze normele indicate mai sus, pentru o cat mai buna cooperare judiciara in materie penala.
[1] http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:62009CA0261
[2] http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=C-396/11
[3] http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=C-399/11
[4] http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=C-367/05
[5] http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=C-150/05
[6] http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=C-491/07
