C

Preambul. Legislația Europeană și națională asigură o protecție sporită Consumatorului de servicii de care beneficiază în urma încheierii unui contract cu un profesionist. Este această excepție justificată dar și proporțională cu scopul prevederilor care favorizează consumatorul? Răspunsul îl vom da în câteva spete reale în cele ce urmează:
1 Consumator vs. Banca x .  Incepând cu anul 2007/2008 consumatorii au agreat credite în monedă străină cu precădere pentru achiziționarea unei locuințe. Scopul consumatorilor era acela de a cumpăra un bun imobiliar în schimbul plății unei rate lunare compusă din debitul principal dobânzi și comisioane. Debitorii creditului sunt împovărați până la limita subzistenței de nivelul foarte mare al ratei, de aceea decid să acționeze în judecată Banca x pentru a anula unele clauze considerate abuzive pentru că nu au fost negociate în mod real și care fac ca prețul contractului să crească chiar de trei ori iar rata chiar de patru în cazul CHF- francilor elvețieni. Printre clauzele considerate abuzive la început de către consumator apoi confirmatte de instanța de judecată se numără clauzele privind comisioanele de administrare, dobânda care nu este fixă, ci variabilă în funcție de dorința exclusivă a profesionistului Banca x și clauzele care privesc cursul valutar. In ceea ce privește primele două, dobânda și comisioanele, instanța de judecată română a fost fermă și a avut o jurisprudență constantă în sensul înlăturării lor din contract protejând astfel consumatorul de o practică comercială nelegală, abuzivă conținută de contractul de adeziune pe care consumatorul l-a semnat fără să îl negocieze. Situația este ambiguă și nu la fel de constantă în ceea ce privește cursului valutar. Miza este mult mai mare pentru că acesta a crescut pana în prezent aproape la nivelul monedei euro. In esență consumatorul solicită restituirea sumelor încasate nelegal de către Banca x în urma constatării nulitatii absolute a clauzei care impune ca riscul valutar să fie suportat exclusiv de către consumator sumele. Acestea vor fi considerabile pentru averea imputinata a Consumatorului, mai ales că aceste sume urmează a fi restituite în lei, actualizate cu dobânda legală și rata inflației până la momentul plății efective. Aceste contracte sunt esențiale pentru existența multor consumatori, mai ales români întrucât  privesc un aspect esențial al vieții a lor, dobandirea unei locuințe, așa încât este firesc să se îndatoreze, dar să poata să prevadă la momentul în care încheie un astfel de contract pecuniare,  ce rată va avea de plătit și pe câți ani. Totusi unele Instante naționale au dat câștig de cauză pe contracte identice unor consumatori, pe aceeași legislație a protecției consumatorului incidenta atât națională cât și Europeană, altele însă nu. Acum ce efecte are această jurisprudență lipsită de consistență supra societății consumatorilor urmează să apreciem fiecare dintre noi și să urmărim diverse soluții legale care mai pot fi luate sau nu în scopul protecției consumatorilor și aplicării legislației corespondente în mod corect, acestea incluzand drepturi si libertati fundamentale, asa cum rezulta din Tratatele Internationale la care Romania este parte, cu precadere Dreptul la un proces echitabil si al o cale de atac eficienta si Principiul anti- discriminarii.

2. Consumator vs. agenție de turism. Consumator cetățean român încheie un contract de servicii turistice cu societatea comercială x pe o destinație în afara Uniunii Europene, ce a fost implicată în ultimii ani în diverse conflicte civile sau armate. Cu o săptămână înaintea datei de plecare are loc un eveniment tragic- un carnagiu- un Atac asupra unor creștini dintr un locaș de cult, rezultat cu circa 400 de morți și mai multe sute de răniț Consumatorul, văzând acest lucru încearcă să renegocieze contractul, solicitând societății comerciale altă destinație, desigur cu plata unei diferențe de bani. Societatea comercială refuza acest lucru în mod categoric. Concret, Consumatorul a solicitat să I se restituie o sumă de bani sau să I se găsească o variantă potrivită, justificata si proportional, atât cu câștigul încasat de către companie dar și cu siguranța proprie. Cu ocazia renegocierii contractului/încercării de renegociere a contractului, consumatorul arată societății comerciale răspunsuri de la instituțiile naționale competente (Sectia Consulara a Ministerului de Afaceri Externe) care confirmă faptul că există un risc foarte ridicat pentru cetățenii români de a călătorii în zona afectată de conflict, acolo fiind instituită stare de urgență. Eforturile Consumatorului de a rezolva conflictul pe cale amiabilă nu dau roade, acesta fiind pagubit cu prețul contractului pe care l-a plătit. Prin urmare, se adresează instanței de judecată pentru a- și recupera suma nelegala, cu care compania s-a imbogatit fără justă cauză. Din nou, nu avem de a face cu o jurisprudență constantă a instanțelor române cu atât mai mult cu cât consumatori nu își cunosc drepturile ci doar obligațiile impuse de contractele de adeziune, unde nu au vreo posibilitate de a negoc/ renegocia vreo clauză. Să vedem ce va decide instanța în această speță, raportat la drepturi fundamentale de cetățeanului- Consumator roman, dar  și european la viață, la siguranță la un proces echitabil, și altele asemenea…

3. Consumator vs. companie de transport aerian de pasageri. Cetateanul X, care nu  Călătorește în scop de serviciu ci în calitate de persoană fizică, agrează cu compania x, un contract de transport aerian persoane îmi scopul de a participa la ultimul concert al formației sale preferate. Cu putin timp inaintea zborului, acesta este anunțat de către serviciul clienți al companiei că zborul său a fost anulat din cauza unei greve. Pe de altă parte alte companii aeriene nu au anulat zboruri, aceasta fiind singura care a anulat zborul. Urmare a anulării acestui zbor, consumatorul, al cărui scop era să participe la ultimul concert din cariera,  falormației sale preferate,  este astfel păgubit atât prin timpul pierdut, dezamăgirea suferită, banii pe care i-a plătit ca: preț al contractului de transport aerian de persoane, al biletului la concert., dar și al transportului de la destinația sa către aeroportul de plecare, alimente necesare drumului, etc.. Ce soluții are acest consumator? 1 să se resemneze necunoscând- și drepturile sale în calitate de consumator: ca de exemplu cazul anulării unui zbor poate obține daune materiale cu titlu de compensație suma de maximă de 600 de euro și altele… sau 2: să se adreseze instanței de judecată în vederea prezervării drepturilor  sale de consumator păgubit, solicitând nu doar compensația anterior amintita, ci și alte sume pentru care compania aeriană de transport aerian este raspunzatoare,  obligația de plată putand saii incumbe datorită culpei de care a dat dovadă și a legăturii de cauzalitate între anularea zborului și imposibilitatea Consumatorului de a-si realiza scopul pentru care a achiziționat biletul de transport. Această speță este cu atât mai interesantă cu cât consumatorul este cetățean roman, iar compania aeriană de transport aerian nu are subsidiare pe teritoriul României. Din acest punct de vedere, profesionistul consideră că, in mod exclusiv, competența de soluționare a oricărui litigiu aparține instanței din țara unde aceasta are sediul principal, i.e. Irlanda. Acest lucru ar însemna că orice client nemultumit, poate milioane de clienți, sa se adreseze unei singure instante, indifferent de nationalitatea lor si de calitatea lor de cetateni europeni… Cu siguranță, prevederea ca cei nemulțumiți să se adreseze doar acelei instanțe, rezulta din nou intrun contract care nu a fost negociat consumatorul, acesta nefiind în postura de a negocia această clauză inserată abuziv în contractul de adeziune, printro anexă.  Importanța este una majoră a competenței pentru averea Consumatorului ar fi afectat în mod negativ de obligația de a se adresa unei instanțe străine în această materie există Regulamentul 1512, care însă exclude de la aplicarea situațiile în care consumatorul cumpără un bilet de transport, dar nu și de servicii turistice, așa încât acesta pare aplicabil dar nu este. Considerăm că dreptul consumatorului de a cere daune nu se reduce doar la cele material, cât se refera și la cele morale, neexistând vreo norma care să interzica Expres acest lucru. Sigur că acestea trebuie a fi dovedite. Să facem o comparație: dacă consumatorul x nu se duce la concert, ci se duce să sufere o operație menită să îi salveze viața, însă compania de transport aerian,  anulează zborul. este compania direct răspunzătoare/ culpabilă pentru consecințele suferite în mod nemijlocit de către consumator? Noi considerăm că da! Urmează să vedem Și dacă instanța de judecată are acceasi viziune și aplică legile protecției consumatorului în mod corect legal și raportat la scopul pentru care acestea au fost au intrat în vigoare, fara a discrimina cetateanul roman/ European…